Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo cativa ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Citește în continuare

El Zorab de la Smurd :)

Desperado

(parodie de Ilie Batca după El Zorab a lui George Coşbuc)

La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab. Citește în continuare

De ce nu mai suport acest regim

Ma intreaba prietenii din strainatate de ce vrem sa-l dam pe Basescu si pe ai lui. Imi spun „tu o duci bine, iti permiti vacante in strainatate, ai casa si masina si un trai decent.”  Le spun:

– pentru ca m-am saturat sa vad cum ne pleaca tinerii talentati si muncitori, lasandu-si aici familia si prietenii si casa si viata si amintirile, rupandu-se poate definitiv de tot ce ii lega candva afectiv de intoarcerea in tara, pentru ca isi pierd increderea ca ar avea vreodata aici un viitor Citește în continuare

Paradoxul vremurilor noastre – Octavian Paler

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata; Citește în continuare

La multi ani, iubite Eminescu !

viata si opera lui Eminescu…

Citește în continuare

Femei de carieră

Femei de carieră – de Simona Catrina 

„Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal..
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”, „campanie”, „scheme”, „rapoarte”.
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.

continuarea aici 


„Daca mi-as putea trai din nou viata”

Daca mi-as putea trai din nou viata – de Emma Bombeck

(scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer).
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa
pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la post”pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se
topeasca in camara.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult. Citește în continuare