Ganduri de Ziua Nationala a Romaniei

Azi a fost 1 Decembrie, ziua Nationala. Romania a serbat 91 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia.

M-am uitat pe toate canalele TV sa vad cine sarbatoreste mai frumos si mai mult ziua nationala. Cel mai mult a sarbatorit Protv ul cu seria de romani cu care ne mandrim, pe tema „Jos Palaria, Tu esti Romania!”  Unele „cazuri” erau inspirationale de-a dreptul, de ex Holender, directorul Operei din Viena, eroul roman din New York ce a scos un copil din flacari, regizorul Silviu Purcarete ce face spectacole de teatru grandioase cu mai mare succes in afara decat la noi si inca multi altii… Uitandu-ma la acea emisiune ma gandeam ca ar fi excelent sa vedem zilnic la stiri cel putin cate un „caz” de succes al romanilor de pretutindeni, pentru a ne mai atenua scarba instalata de politicul, socialul si derizoriul cotidian din mass media. Continuă lectura

A mai cazut o stea…

Vineri dimineata cand m-am trezit, am dat drumul la stiri si m-a izbit stirea de pe ecran: MICHAEL JACKSON A MURIT. Mi-au dat lacrimile instantaneu… Mi-am trezit baiatul si i-am spus si lui vestea cu vocea gatuita de plans si emotie… Era o veste incredibila, pentru ca ni se parea ca Michael e vesnic tanar, vesnic copil, invincibil… Pur si simplu eram paralizata in canapea cu ochii pe ecran si mintea blocata in acele cuvinte care parca nu se puteau inghesui in rationalul meu…
Imi amintesc si acum cand am auzit prima data de el. Eram la un revelion cu fratele meu, la prieteni si ne-am oprit cu totii din dans, sa-l urmarim pe rege cantand si dansand perfect, in ritmul lui unic… Continuă lectura

Cu trupa PHOENIX la petrecere privata de 1 mai

de 1 Mai am petrecut multe ore minunate cu trupa PHOENIX la petrecerea privata organizata de actrita Ioana Craciunescu (nevasta lui Ion din filmul ION dupa Liviu Rebreanu, pt cine nu-si aminteste numele ei) la casa acesteia de langa Alexandria. Am fost invitata de ea si de jurnalistul Doru Braia – N24.

Phoenix-ii tocmai veneau din Spania, toti bronzati si bine dispusi 🙂 Ne-am revazut cu mare drag, am mancat, am baut, ne-am veselit cu lautari autentici, am cantat muzica lor si a altora, romani si straini, ore in sir, pina foarte tarziu in noapte, pina am epuizat tot ce ne aminteam cu totii (peste 50 oameni). Am ajuns sa cantam pina si „Un elefant se legana pe o panza de paianjen” :))))

Acum chiar m-am ofticat ca nu aveam camera video la mine, as fi inregistrat cateva ore bune de muzica live cu ei toti… intr-o ambianta de gradina taraneasca superba, pe un pridvor ce ne-a adapostit pe toti de ploaie, strangandu-ne laolalta intr-o comuniune cu mult mai placuta si interesanta decat in orice zi cu soare… Ne-a apucat ora 1 noaptea cantand la lumina lumanarilor… de aceea pozele si filmuletele urcate de mine nu sunt foarte clare, sper insa sa va bucurati de ele cel putin 1/10 din cat m-am bucurat eu sa vi le impartasesc 🙂

sper ca si voi ati petrecut clipe frumoase de 1 mai… poate imi spuneti mai jos  cum v-ati distrat 🙂

Floriile sarbatorite in Muzeul Satului din Bucuresti

Am fost azi la Muzeul Satului de Florii. Zi insorita, putin cam racoroasa insa, dar tocmai buna de facut poze artistilor traditionali si produselor lor absolut minunate… Enjoy…

iar aici poze cu primavara in Herastrau…

Luceafarul lui Eminescu e un record mondial

World Records Academy a omologat, de ziua îndrăgostiţilor, poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Intriga, descrisă cu instrumente lirice de Eminescu în 98 de strofe, este rezumată pe site-ul oficial World Records Academy, pentru tinerii din „generaţia Youtube”, ca fiind o combinaţie între drama romantică „Pe aripile vântului”, serialul ştiinţifico-fantastic „Star Trek” şi „Love Story”, care are un final comparabil în dramatism cu finalul poemului eminescian.

Nu a fost uitat nici „copacul îndrăgostiţilor”, aşa cum a fost denumit de cei de la World Records Academy teiul lui Eminescu din Parcul ieşean Copou. Locul unde îşi găsea poetul inspiraţia a devenit aproape un loc de pelerinaj pentru tinerii din toată lumea, atinşi de săgeata lui Cupidon.

„Este un miracol cum de acest copac a supravieţuit atât de mult”, a declarat Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice din Iaşi. „Turişti din toată lumea, inclusiv din ţări îndepărtate precum Brazilia sau Japonia, vin special la teiul lui Eminescu pentru a se săruta într-un loc care aduce noroc îndrăgostiţilor”, spune el.
preluat de la stiri Antena 3

La Premiera TOTI CINCI cu trupa lui Dan Puric

Chiar ma intrebam cum voi aniversa ziua lui Eminescu…si, iata,  am fost invitata la o premiera de teatru la care am avut mari surprize…

Stiam spectacolele marelui nostru actor Dan Puric ( 🙂 insa aceasta noua piesa, TOTI CINCI, GANDITA SI MONTATA INTEGRAL de 5 dintre discipolii lui talentati, frumosi, carismatici, m-a luat putin prin surprindere…

Intr-o sala arhiplina, cu zeci de oameni „din cea mai pura esenta tare de Romanie”  stand in picioare, m-am simtit ca intr-un carusel montagnerusse, cand vesela si expansiva pina la ras zgomotos, cand trista si emotionata pina la lacrimi,  cand din nou surprinsa… intr-un sir neintrerupt de emotii puternice pentru situatii de viata dintre cele mai diverse:  iubire, sacrificiu, umilinta, prietenie, loialitate, veselie, exuberanta, tinerete, fericire, dragoste de viata, triumful asupra mortii, umor, buna calitate, ingratitudine, ura, asuprire, demagogie, discursuri desarte, lasitate, iertare, consolare, emotie, lacrimi, apreciere, abuzul omului inconstient si ignorant impotriva naturii, prigoana apelor dezlantuite in lipsa padurii defrisate, neputinta, optimismul si speranta spre un viitor mai bun…. si, Doamne, cate multe altele as putea sa mai insir… sute de alte sentimente si emotii…

Pentru a va lasa insa placerea descoperirii proprii, nu va pot dezvalui nici o „sceneta” desi fiecare e unica si are mesajul ei propriu si firul ei… Dupa fiecare s-ar putea desprinde o piesa de teatru in sine, muzica fiecarei „picaturi” de viata e insolita, diferita total de tot restul si transmite exact sentimentul dorit de acesti autori minunati, astfel incat treci intr-o clipa de la extaz la agonie si invers…intr-o ciclu nesfarsit… Acesti tineri minunati au crescut sub vraja lui Dan Puric si ii calca glorios pe urme!  Bravo, Maestre! Bravo, dragi tineri! ROMANIA are mare nevoie de spectacole de cea mai buna calitate, sa ne PURI(fi)Ce de mlastina vulgaritatii si a prostului gust atat de prezent in majoritatea aspectelor vietii noastre, incepand cu mass-media care ne improasca cu „spectacole” si „show-uri”derizorii pina la dezgust… Cand vom putea sa ne bucuram mai mult de lucruri de asemenea calitate si acasa, pentru ca si cei ce nu locuiesc in Bucuresti sau sunt batrani si neputinciosi, au mare nevoie de O GURA DE AER CURAT ?!

Vreau sa revad piesa asta de cel putin 10 ori in urmatorii 2 ani, sincer, si sa-mi impartasesc din nou trairile cu cei mai buni prieteni ai mei…

credeti-ma pe cuvant ca e ceva unic, iar maestrul Dan Iordachescu, prezent si el la premiera, spune (ca un om ce a cantat pe toate continentele chiar alaturi de Placido Domingo si Pavarotti) ca e mult mai buna decat multe piese de pe Broadway, ce exceleaza prin vulgaritate si mesaj derizoriu.

Garantez ca e unul din spectacolele unde chiar te simti luat pe sus, te pierzi in strafundul trairilor tale prin vaz, auz, simturi, inima, ras, plans…

deci, nu mai pierdeti nici o clipa: luati pe toti cei  dragi din viata voastra si faceti-i cadou o seara la o portie de magie… merita… in mod sigur piesa va face mereu sali arhipline si aici si oriunde in lume, deci sa ne bucuram cat timp ramane pentru noi, la Bucuresti…

Ii multumim cu totii maestrului Dan Puric pentru o seara magnifica si pentru ca el creste o generatie noua de actori ce transmit mesaje profunde, inspirationale, de cel mai de bun gust mod posibil.

Inedit a fost si momentul de „opera” din hol, dupa terminarea piesei, in care Dan Puric canta O, SOLE MIO alaturi de maestrul Dan Iordachescu, in aplauzele celor ramasi sa-i salutam pe artisti...

* * * * *

Spiritul lui Eminescu a fost si el prezent in prezentarea lui Dan Puric, care a vibrat in sufletele noastre, mai ales ca ” ziua de 15 ianuarie va fi decretata oficial Ziua Culturii Romane…” Intr-adevar… era si cazul… Eminescu e esenta culturii romane… si, ca un semn din cer, am trecut chiar pe langa cladirea de pe Lipscani cu placuta memoriala care spune ca acolo poetul a lucrat la ziarul Timpul…:)

Doamne, ce seara… se pare ca primesc doar cadouri minunate in zile deosebite de la oameni deosebiti… si sunt foarte recunoscatoare pentru asta…

linkuri la poze si 8 filmulete cu Dan Puric si cu trupa lui (cautati pe youtube cuvintele cheie Premiera toti cinci si le vedeti pe toate 8)

Ce-ti dorim noi tie, iubite Eminescu, azi de ziua ta…

a mai trecut un an… ce se adauga la vesnicia vietii lui in sufletele noastre… pe acest 15 ianuarie sarbatorim 159 ani de la nasterea geniului poet, Luceafarul nostru, Mihai Eminescu… si suntem din nou recunoscatori Cerului ca ni l-a daruit NOUA, romanilor… desi multi dintre noi l-au uitat sau inchipuiti oameni de cultura chiar indraznesc sa-l puna la indoiala…
Iubite Eminescu, din corul ingerilor, nu te supara prea tare pe urmasii tai, intotdeauna vor exista OAMENI si oameni peste tot… nici un Profet nu e profet in tara lui… inca nu stiai asta ? ba sigur ca stiai…

si iarta-ne daca, luati de vartejul vietii nebune, te pastram intr-un lacas sfant al inimilor noastre… si te scoatem cu multa dragoste si dor in zile sfinte ca asta… ne e dor de copilarie si adolescenta, cand aveam destul timp sa te citim si sa te descifram uimiti… mult mai puri la suflet…

La multi ani deci intru nemurire in sufletul nostru…  acum primeste-ne din nou  cu sfaturile tale intelepte din Glossa, care ar trebui sa ne fie poem de capatai, calauzitor, dar si cu o urare, peste veacuri…

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Iar noi toti iti dedicam de ziua ta o superba poezie si CANTECUL compus  PE VERSURILE ei,

DOR DE EMINESCU
A.Paunescu, Al.Zarnescu


Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.

Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic,
Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.

El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.

… si pentru ca tot nu ne trece prea usor dorul, nu ne putem abtine sa nu-ti mai dedicam o poezie a lui Grigore Vieru, cantata sublim de sotii Teodorovici:

Eminescu

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu…
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!