A mai cazut o stea…

Vineri dimineata cand m-am trezit, am dat drumul la stiri si m-a izbit stirea de pe ecran: MICHAEL JACKSON A MURIT. Mi-au dat lacrimile instantaneu… Mi-am trezit baiatul si i-am spus si lui vestea cu vocea gatuita de plans si emotie… Era o veste incredibila, pentru ca ni se parea ca Michael e vesnic tanar, vesnic copil, invincibil… Pur si simplu eram paralizata in canapea cu ochii pe ecran si mintea blocata in acele cuvinte care parca nu se puteau inghesui in rationalul meu…
Imi amintesc si acum cand am auzit prima data de el. Eram la un revelion cu fratele meu, la prieteni si ne-am oprit cu totii din dans, sa-l urmarim pe rege cantand si dansand perfect, in ritmul lui unic… Continuă lectura

Anunțuri

Moldoveni, Romani, straini de peste tot, participam live la Revolta din Moldova

Asa cum Revolutia Romana a fost prima transmisa live prin TV in lume, tot asa Revolutia din Moldova e prima transmisa live prin internet, prin retele de socializare gen Twitter, Facebook, Flickr, bloguri etc

Am destui prieteni si amici care nu stiu despre instrumentul de micro-blogging Twitter sau nu inteleg deloc utilitatea lui. Mai jos incerc sa le explic „pe romaneasca simpla” , nu pe „pasareasca” (twit = a ciripi:)

Postarile pe subiectul Moldova, venite din toata lumea prin Twitter le puteti chiar urmari live aici, fiind sortate dupa acelasi „tag” comun tuturor acestor postari, #pman.  Twitter s-a dovedit a fi cel mai puternic instrument de comunicare ever de la om la om, de fapt de la om la mii de oameni instantaneu, prin web si / sau sms, bidirectional, prin postarea unui simplu tag #pman (acronim de la Piata mare a adunarii nationale, ales de tineri pt a se gasi usor unii pe altii) in mini-postarile de max 140 caractere.

Pt cine nu stie, imaginati-va ca ai trimite un sms catre mii de oameni, cunoscuti si necunoscuti, pt a comunica un mesaj oarecare pe acelasi subiect, Revolutia din Moldova… Ca sa nu mai spun ca aceste sms-uri mai raman si publice, arhivate pe un site…

Bineinteles ca vesnicul meu spirit civic m-a indemnat sa le scriu si eu cateva mesaje tinerilor din Chisinau, dar si unicului jurnalist de la CNN care a scris pina la urma despre eveniment (si mi-a si confirmat asta tot prin acel tip de sms public), si altor sute de mini-bloggeri ce spamau respectivul tag #pman cu mesaje irelevante pt cei din piata ce puteau citi live toate mesajele noastre catre ei, pe telefonul mobil…dar si vesti bune despre acoperirea media in strainatate, cum e acest mesaj ref NY Times

Oricum, asta poate fi citat fara probleme ca un studiu de caz de exceptie pt social media 2.0, mai ales ca in acest moment e subiectul nr 2 ca volum in tot Twitterul, la nivel mondial, dupa cum spun Trending Topics (din dreapta)

Ati inteles acum cat de cat rolul Twitter intr-o comunicare mondiala sms/web/sms,  pe un subiect anume? 🙂

Fetita care a amutit o lume pentru 5 minute

aceasta fetita ‘le-a dat lectii” celor de la UN despre incalzirea globala si lumea in care vrea ea sa traiasca !

un exemplu extraordinar ca putem inspira oricand o actiune care poate schimba lumea !

Azi ne inmormantam CAMPIONUL si EROUL

Ma uit la televizor cu lacrimi in ochi in aceasta zi neagra pentru Romania si Ungaria, care sunt unite in aceeasi durere pentru un OM deosebit, un tanar minunat, un CAMPION, un lider adevarat al echipei sale, un EROU, un copil iubitor al familiei sale…

Fair play ul sportiv, respectul, prietenia  i-a adus pe toti membrii echipei lui Marian de la Veszprem, dar si pe cei ai echipei rivale de la Szeged. La fel si sportivi romani din toate sporturile si echipele rivale…

Barbati tineri, inalti, frumosi, sanatosi, cu spirit de invingatori, obisnuiti cu stresul campionatelor insa si cu veselia specifica mediului lor sportiv, sunt acum inmarmuriti de durere, au lacrimi in ochi si sunt parca pietrificati langa capataiul lui Marian. Nu le vine sa creada cum e posibila o asemenea soarta cruda pentru un baiat atat de calm, respectuos, prietenos, dulce, cu spirit de campion si inima de erou.

sunt si eu acolo cu tot sufletul,  cu lacrimi curgandu-mi incontinuu pe fata, neputand sa ajung insa nici la 0,1 % din durerea acelei mame, acelui tata, acelei iubite sau prietenilor dragi ai marelui nostru Marian, la propriu si la figurat.

Nu pot sa nu ma gandesc ca pentru un asemenea tanar minunat, milioane de oameni din doua tari cu istorie si prezent zbuciumat,  sau din echipe sportive rivale isi uita pentru cateva zile toate animozitatile si plang impreuna, neputinciosi in fata mortii si a unei sorti crude. Sunt sigura ca acest om le va ramane tuturor viu in amintire si isi vor aduce aminte de el cu dragoste si prietenie.

Stim ca Marian ii vede de sus pe toti si le multumeste pentru apreciere si solidaritate. Cineva spunea „Nu fi trist ca s-a terminat, ci fii fericit ca s-a intamplat”. La fel si noi, trebuie sa fim recunoscatori totusi pentru ca am avut sansa sa avem printre noi si un ASEMENEA OM DEOSEBIT, chiar daca pentru prea putin timp…

Dumnezeu sa-l aiba in paza lui macar in rai, pentru ca pe pamant nu l-a putut apara chiar intotdeauna…

Gluma sau nu?

Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: „Va rugam sa ne spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul lumii.”

Sondajul a fost un esec total:
– In Africa nu stiau ce inseamna „alimente”;
– In Europa de Vest nu stiau ce inseamna „lipsa”;
– In Europa de Est nu stiau ce inseamna „opinie”;
– In America de Sud nu stiau ce inseamna „va rugam”;
– In S.U.A. nu stiau ce inseamna „restul lumii”.

Ce ne invata moartea fiului de 16 ani al lui John Travolta

Stim deja ca John Travolta, unul dintre favoritii mei dintre cei mai iubiti si talentati actori americani, a inceput acest an cu o teribila tragedie: moartea fiului sau de doar 16 ani, bolnav de autism.

Intru pe site-ul oficial al actorului si caut un loc unde sa-i las un mesaj de condoleante si putere sa treaca peste moment, insa are doar un formular catre fan clubul lui.Gasesc insa alte site-uri unde pot lasa un mesaj alaturi de multi altii.

Ca mama insa, ma gandesc cu groaza ce trebuie sa simta bietii parinti cand isi ingroapa singurul fiu… pentru ca sunt sigura ca nu ar ezita nici macar o clipa sa-si dea toata averea lor sa-l aduca inapoi la viata macar pentru inca un timp (iar Travolta e multi milionar, are avioane particulare si multe alte proprietati si conturi de invidiat). …

Si atunci, daca viata si sanatatea celor dragi e cu mult mai importanta decat orice avere de pe lume, oare de ce nu stim intotdeauna sa ne bucuram de FIECARE CLIPA alaturi de ei, pentru ca nu se stie niciodata cand va fi ultima?

De ce amanam sa facem cutare sau cutare lucru alaturi de familie, si credem ‘ca avem destul timp” saptamana sau luna viitoare? Asta poate fi adevarat…sau nu… precum vedem si auzim in fiecare zi la stiri… moartea vine uneori pe neasteptate la oameni bogati si celebri ca si la oameni de rand…unii chiar foarte apropiati noua…

In aceste momente, sigur nu am mai schimba locul cu viata faimosului si foarte iubitului John travolta, nu? Eu una, sigur NU. Eu sunt fericita ca ma pot bucura in fiecare zi de viata fiului meu adorabil, de parintii mei inca tineri, de fratele meu si fiicele lui, de matusile si verii mei…

Deci, sa nu uitam sa ne iubim si sa ne pretuim pe cei dragi in fiecare moment… in fiecare zi… fara nici o amanare… pentru ca la final, cred ca nimeni nu va regreta ca nu a stat mai mult timp la serviciu sau chiar ca nu a facut mai multi bani, ci ca nu a petrecut mai mult timp de calitate langa cei dragi… ASTA e cu adevarat marea bogatie din viata oricarui om…

Am dreptate??

Calatorie in Bavaria, Viena, Frankfurt, Munchen

Azi am avut chef sa ma uit pe CD-uri cu poze mai vechi, de prin 2004-2005, pe care nu am apucat inca sa le pun pe net si sa le impart astfel cu prietenii si cu (ne)cunoscutii.

Imi face placere sa le revad pentru ca ma inspira sa calatoresc mereu spre locuri noi, interesante, asa ca va invit si pe voi sa le vedeti, unele sunt cu niste peisaje superbe din frumoasa Bavarie, pe drumul dintre Munchen si (album separat cu) superbul castel Neuschwanstein al regelui Ludwig al II-lea.

Va invit sa calatoriti cu mine si la Munchen, Frankfurt, Viena ( sunt 3 albume separate).

Sper sa le savurati si sa-ncercati sa „refaceti” si voi cu ochii mintii traseul facut de mine si sa vedeti si voi diferentele intre stilul de viata din Germania/ Austria si Romania… unele sunt lucruri chiar marunte, insa foarte utile…

Ce v-ar placea de exemplu sa vedeti cat mai repede implementat si in Romania? piste de biciclete, harti si afisaj electronic la metrou, tramvai, autobuz, curatenia, grija lor pentru natura? ce anume va doriti?

Voi face in curand o pagina dedicata de linkuri catre destinatii interesante din peregrinarile mele prin Romania sau pe afara.

Astept parerile voastre. Enjoy 🙂