A mai trecut un an din viata mea…

13 august… Pentru unii zi cu ghinion 🙂 Pentru mine o zi deosebita: e ziua cand m-am nascut… in aceasta frumoasa tara 🙂
Ma incearca multe sentimente in aceasta zi a mea: recunostinta catre Dumnezeu ca sunt sanatoasa si eu si cei dragi ai mei, dragoste imensa de viata, de familie, de prieteni, de oameni dragi si de tot ce-i frumos… multa energie si dorinta sa fac inca multe lucruri bune pentru cauzele in care cred cu tot sufletul…
Am multe lucruri pentru care sa-i multumesc lui Dumnezeu in aceasta zi a mea de bilant, Continuă lectura

Cu trupa PHOENIX la petrecere privata de 1 mai

de 1 Mai am petrecut multe ore minunate cu trupa PHOENIX la petrecerea privata organizata de actrita Ioana Craciunescu (nevasta lui Ion din filmul ION dupa Liviu Rebreanu, pt cine nu-si aminteste numele ei) la casa acesteia de langa Alexandria. Am fost invitata de ea si de jurnalistul Doru Braia – N24.

Phoenix-ii tocmai veneau din Spania, toti bronzati si bine dispusi 🙂 Ne-am revazut cu mare drag, am mancat, am baut, ne-am veselit cu lautari autentici, am cantat muzica lor si a altora, romani si straini, ore in sir, pina foarte tarziu in noapte, pina am epuizat tot ce ne aminteam cu totii (peste 50 oameni). Am ajuns sa cantam pina si „Un elefant se legana pe o panza de paianjen” :))))

Acum chiar m-am ofticat ca nu aveam camera video la mine, as fi inregistrat cateva ore bune de muzica live cu ei toti… intr-o ambianta de gradina taraneasca superba, pe un pridvor ce ne-a adapostit pe toti de ploaie, strangandu-ne laolalta intr-o comuniune cu mult mai placuta si interesanta decat in orice zi cu soare… Ne-a apucat ora 1 noaptea cantand la lumina lumanarilor… de aceea pozele si filmuletele urcate de mine nu sunt foarte clare, sper insa sa va bucurati de ele cel putin 1/10 din cat m-am bucurat eu sa vi le impartasesc 🙂

sper ca si voi ati petrecut clipe frumoase de 1 mai… poate imi spuneti mai jos  cum v-ati distrat 🙂

La expozitie culturala cu oameni deosebiti

In seara asta am fost la vernisajul expozitiei Biblioteca in jurul lui Eugen Schilleru, artist plastic ce a murit de mult, insa arta lui transcede timpul, supravietuindu-ne cu siguranta si noua tuturor … Puteti merge si voi pina la 25 martie in holul Primariei sect 2 de la Bucur Obor… absolut deosebita…

Cu discursuri tinute de oameni de cea mai inalta caliate culturala, printre care scriitorul Dan Haulica, cu muzica de jazz cantata de maestrul Johnny Raducanu, cu jurnalisti de la reviste culturale de cea mai buna calitate, unde curvele si fanii de manelisti nu au loc, precum in unele „mass bleahhh media” … am avut o seara cam ozenistica, nu?

La Egoistul cu Radu Beligan si Marin Moraru

In seara asta am fost la piesa EGOISTUL la Teatrul National, cu maestrul Radu Beligan in rolul principal si in cel de regizor. Alaturi de el mai joaca Marin Moraru, Damian Crâşmaru, Ileana Olteanu, Silviu Biriş si altii.

„Egoistul” este ultima piesă a lui Jean Anouilh, scrisă în 1981. Un fel de piesă testament, aşa cum este „Furtuna” lui Shakespeare. O piesă autobiografică – cred eu – eroul este un autor dramatic. Este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi … nu în ultimul rând, despre teatru şi dramele lui contemporane. Toate acestea cu un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită şi de care, fie vorba între noi, e mare nevoie” (Radu Beligan)

Subiectul pe scurt: Leon Saint-Pe (Radu Beligan) este un scriitor de piese de teatru de succes, in amurgul vietii, care are o familie cu copii mari , o amanta mult mai tanara si un prieten din copilarie, interesati cu totii doar de banii lui si de serviciile pe care el li-l poate face fiecaruia. Doua fete si un baiat fara pic de dragoste filiala, lenesi si fara scrupule si o sotie manipulatoare si interesata, asta e familia lui pentru care el reprezinta doar „banca” pe care o hartuiesc de cate ori pot pentru a o stoarce de bani. Amanta (superba Ileana Olteanu, sotia genialului Dan Puric), o mult prea tanara aspiranta la statutul de actrita, sta cu el doar pentru ca el sa-i deschida usile spre roluri mai importante, neezitand insa sa-l schimbe urgent cu singurul lui ‘prieten” din copilarie (Damian Crasmaru) care il stoarce de bani prin santaj sentimental cu unica amintire din copilaria lor  (pantalonasii albastri scurti) si care isi cumpara premiul de „mare scriitor” desi scrie „ermetic” si fara talent…Acesta isi va atrage „interesul” spre banii lui inchipuiti de aceeasi „haita de hiene” …

Doctorul (Marin Moraru) are si el un rol foarte credibil, cu mult umor subtil sau spumos. Cu vadite slabiciuni omenesti, invidii fata de alt medic cu mai mult succes, nefiind nici prea priceput in a-i gasi diagnosticul personajului principal, acesta creioneaza un doctor mediocru si interesat mai mult de propriile interese decat de pacientul sau, dandu-i acestuia permanent motive de reflectie cu voce tare, cum dealtfel o face pe tot parcursul piesei, spre deliciul spectatorilor…

Trebuie sa stiti ca titlul „Egoistul” merita sa fie scris cu ghilimele, pentru ca toti cei din jurul personajului principal il acuza ca ar fi egoist pentru ca nu-i alimenteaza cu bani dupa bunul lor plac, cand de fapt ei toti sunt niste profitori, manipulatori, lenesi, fara valori familiale sau morale fata de propria consoarta, schimbandu-i doar dupa cum le dicteaza interesul si cheful.

Rolul i se potriveste magistral maestrului Radu Beligan, este parca gandit si croit exact pe tipul lui de temperamen,t calm, flegmatic, filozofic, uman,  lucid si introspectiv.

Concluzia piesei: scriitorul nu trebuia sa se chinuie deloc  sa caute subiecte pentru piesa sa, nu trebuia decat sa consemneze intamplarile din viata sa si …gata piesa! „Fereste-te de familie!” ii spune doctorul si intelegem usor ca asta e fraza cheie in jurul careia graviteaza piesa. Eu as adauga „…si de amante prea tinere si prieteni falsi, interesati”

Dialogurile sunt pline de umor fin, dar si spumos, de ganditul lui cu voce tare, imaginandu-si sala atunci cand isi scria piesa zi de zi, ceea ce s-a si intamplat: in Romania, piesa se joaca cu casa inchisa din 2004…si va avea viata lunga datorita genialitatii si talentului actorilor.

La Opera Lucia de Lammermoor

In seara asta am fost la opera Lucia de Lammermoor,

Muzica: Gaetano Donizetti, Libretul: Salvatore Cammarano, dupa romanul lui Walter Scott „The Bride of Lammermoor”.

„Capodoperă a romantismului italian, una dintre ultimele mari creaţii preverdiene, în care belcanto-ul este investit cu valenţe expresiv – dramatice. Cea mai celebră tragedie donizettiană, având la bază romanul lui Walter Scott (1819) „The Bride of Lammermoor”. (Wikipedia)

Roluri principale Enrico – Stefan Ignat, Lucia – Irina Iordachescu, Edgardo – Hector Lopez, de origine mexicana.

Subiectul complet al operei il gasiti aici.

Va invit sa vedeti filmuletele facute de mine sopranei Irina Iordachescu, care a cantat superb. Tatal sau, baritonul Dan Iordachescu, se aude pe filme strigand „Bravooo!” 🙂

La piesa Rencontres la Rapsodia

in seara asta am fost la piesa Rencontres.

Dupa ce s-a jucat cu succes la Luxemburg si la Festivalul International al Artelor Spectacolului Uherske Hradiste din Cehia, spectacolul „RencontreS”  poate fi vizionat  si la Sala Rapsodia din strada Lipscani 53.

„Scenariul si regia acestui regal artistic apartin lui Dragos Huluba si Violetei Totir care sunt si interpretii cuplului. In cazul unui astfel de spectacol, de miscare si expresie, de dans si gest, daca regizorul este si interpret, mult mai credibila devine evolutia sa.” (Metropotam)

E un spectacol in doi, plin de emotie, umor, pantomima, dans, step, cu scenete despre eternul joc barbat – femeie. Merita s-o vedeti !

–––––-

Coincidenta face ca am stat langa ministrul culturii, dl Paleologu, caruia i-am multumit la final pentru pozitia lui de aparator al patrimoniului istoric al Bucurestiului, despre care am citit in presa iar eu am postat pe blogul Salvati Bucurestiul. M-a incurajat sa luptam in continuare pentru apararea patrimoniului, din partea societatii civile. Asa vom face, cu siguranta. Asa faceam oricum. Ne bucuram insa ca e de partea noastra 🙂

Din nou la teatrul Rapsodia

Am vazut a doua premiera a piesei Toti cinci la Rapsodia, cu cei 5 tineri minunati.

stiu, prietenii mei, o sa-mi  ziceti iar pe privat ca sunt obsedata de teatru, insa acolo chiar imi incarc bateriile mintii si sufletului mai bine ca oriunde in alta parte, in afara de biserica sau vorbind cu oameni curati la suflet sau citind o carte buna sau ascultand o muzica buna…

M-am bucurat foarte mult sa ma intalnesc acolo acum si in alte ocazii cu prieteni si cunoscuti care mi-au spus ca s-au dus la piesa X sau Y la indemnurile mele, trimise in messenger sau in urma postarilor despre diferite piese de aici din blog 🙂 unii m-au intrebat chiar daca sunt si PR-ul veunui actor dintre toti cei multi pomeniti in blogul meu,  din moment ce in ultima perioada scriu mai mult despre cultura decat pina acum. Va raspund tuturor: NU, nu sunt decat o simpla admiratoare a lor si a ceea ce reprezinta ei pentru noi. Sunt doar una dintre multi alti fani ce scriu pe bloguri, grupuri, site-uri, forumuri, messenger, etc despre orice artist ce merita atentie…numai ca eu nu-mi pierd timpul pe forumuri sa ma iau la harta cu altii care sunt impotriva unui artist sau altuia, unei credinte sau alteia, unui discurs sau altuia… nu-mi pierd energia in dispute inutile 🙂

pentru ca presa e plina de platitudini, vulgaritati, mizerii, scandaluri sau crize, cred ca avem datoria sa facem orice putem sa ne sustragem ei si sa folosim orice cale spre a ne informa noi intre noi despre lucruri interesante:)

cine nu e de acord cu mine ca trebuie sa ne promovam valorile culturale, sa fie sanatos. Sa citeasca ce vrea el si sa-si umple capul si viata cu ce i se ofera…

eu aleg binele si frumosul, valorile autentice ale romanitatii, de la ultimul taran autentic cu bun simt pina la cel mai fin intelectual care are si ceva important si curat de zis (ca avem si de-ailalti…), de la natura extraordinara pina la istorie si cultura, de la patrimoniu la lupta pentru pastrarea lui…

fiecare e liber sa aleaga ce vrea si nu am nici o problema cu nimeni. Dar ma bucur sincer daca cei ce ma citesc uneori, se simt inspirati sa faca ceva interesant cum e sa mearga la o piesa de teatru sau alta… la o conferinta culturala sau sa citeasca o carte deosebita…