Paradoxul vremurilor noastre – Octavian Paler

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata; Continuă lectura

La multi ani, iubite Eminescu !

viata si opera lui Eminescu…

Continuă lectura

Azi Romania e in doliu: a murit maestrul Gheorghe Dinica

Azi nu am putut face nimic altceva decat sa-l plang pe marele maestru Gheorghe Dinica, sa citesc, sa scriu pe twitter, sa-l ascult, sa-l revad…

 

mi s-a parut absolut inutil orice altceva as fi putut face, pe langa grozavia vestii ce a indoliat o tara si chiar un neam intreg, imprastiat pe toate continentele si care l-a iubit pe acest monstru sacru timp de 48 ani pe scena.
Eu l-am vazut in cateva piese de teatru, cel mai mult mi-a placut in Take, Ianke si Cadar… Umorul si charisma lui erau unice…
Nu prea stii ce sa spui in astfel de momente… in afara ca te bucuri enorm ca ai fost contemporan cu asemenea om si ca-ti promiti sa mergi mult mai des la teatru de azi incolo, sa te bucuri de ultimii actori mari ramasi inca in viata… si ca iti pare f rau ca nu prea vedem multi actori mari inundandu-ne ecranul ca astazi, plangandu-l pe unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor si ca e mare pacat ca suntem in schimb bombardati de gunoaie si false vedete, goale de continut…
Am vazut cum plangea Vladimir Gaitan in direct la Happy Hour, l-am auzit pe maestrul Marin Moraru cum spunea „azi a murit fratele meu”, pe Mircea Diaconu ce spunea „azi toata tara e-n priveghi” si pe altii care erau cu ochii-n lacrimi si gatul inecat de plans la vestea oribila… si ma gandeam ca Dumnezeu isi face trupa de teatru in cer si ne ia pe rand marii actori… asa ca, sa mai profitam si sa-i vedem la teatru si sa-i adoram cat mai sunt printre noi…
Dumnezeu sa te odihneasca, Maestre!

O alta voce ingereasca a plecat: Tatiana Stepa

Pentru cine a prins Cenaclul Flacara este imposibil sa nu o fi cunoscut pe Tatiana Stepa inca de atunci. O voce inconfundabila. Sensibila si deosebita. Intr-o tara normala, cu vedete bazate pe valori reale, ar fi trebuit sa fie celebra si bogata… Numai ca ea nu s-a dezbracat pe toate canalele si fituicile si nici nu a jucat in vreun film deochiat (nici nu vreau sa pronunt acel cuvant mult prea folosit in ultima vreme, fara umbra de bun simt fata de copii, batrani, oameni decenti…) Continuă lectura

120 ani de la moartea poetului nostru national

Astazi e 15 iunie 2009… adica fix 120 ani de cand MARELE NOSTRU POET, MIHAI EMINESCU, a pasit in nefiinta… ce destin crud a avut in ultimii ani de viata… Totusi, ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ni l-a daruit, chiar pentru atat de putin timp… pentru ca tocmai alti romani din preajma lui sa-l anihileze incetul cu incetul… intr-un spital din Bucuresti… nu e nici primul nici ultimul asasinat lent al romanilor, insa de el ne doare cel mai tare.,.

Floriile sarbatorite in Muzeul Satului din Bucuresti

Am fost azi la Muzeul Satului de Florii. Zi insorita, putin cam racoroasa insa, dar tocmai buna de facut poze artistilor traditionali si produselor lor absolut minunate… Enjoy…

iar aici poze cu primavara in Herastrau…

Mii de romani il plang astazi pe Ion Dolanescu

Romania plange astazi. Ne-am inmormantat Regele Muzicii populare romanesti, pe Ion Dolanescu. Nu am fost o fana fidela a lui, insa pentru ca-mi iubesc nespus tara si valorile, l-am admirat intotdeauna pentru cantecele lui care preaslaveau natura, dragostea curata, iubirea de tara, de sat, de oameni, de copii, de mama… Muzica lui si a Mariei Ciobanu, ca a lui Benone si Irina, Maria Tanase si a multor alti artisti populari de cea mai mare valoare imi aduc aminte de copilarie, cand parintii mei, rudele si prietenii lor petreceau duminicile si diverse aniversari cu muzica romaneasca si straina de toate genurile, dansau, radeau, mancau, cantau, spuneau glume, ne cresteau pe noi si se bucurau de viata…

Ma uit la stirile cu inmormantarea lui Ion Dolanescu si vad mii de romani care il petrec pe acest ultim drum… si ma gandeam scurt si la cati politicieni ar veni atata amar de lume si ar plange sincer… cred ca nu avem asa ceva insa… nu avem adica BARBATI DE STAT, lideri reali care chiar sa schimbe in bine viata romanilor…

in fine, imi imaginez ca viata multor semeni ai mei va fi mult mai trista acum, cand idolul lor, regele folclorului romanesc, nu mai e fizic printre noi, insa cred ca ne putem consola cu muzica lasata mostenire noua, poporului pe care se pare ca l-a iubit atat de mult…

Dumnezeu sa-l ierte si sa ne lumineze noua inimile sa ne iubim mai mult valorile cat le mai avem printre noi…

s