La expozitie culturala cu oameni deosebiti

In seara asta am fost la vernisajul expozitiei Biblioteca in jurul lui Eugen Schilleru, artist plastic ce a murit de mult, insa arta lui transcede timpul, supravietuindu-ne cu siguranta si noua tuturor … Puteti merge si voi pina la 25 martie in holul Primariei sect 2 de la Bucur Obor… absolut deosebita…

Cu discursuri tinute de oameni de cea mai inalta caliate culturala, printre care scriitorul Dan Haulica, cu muzica de jazz cantata de maestrul Johnny Raducanu, cu jurnalisti de la reviste culturale de cea mai buna calitate, unde curvele si fanii de manelisti nu au loc, precum in unele „mass bleahhh media” … am avut o seara cam ozenistica, nu?

La Egoistul cu Radu Beligan si Marin Moraru

In seara asta am fost la piesa EGOISTUL la Teatrul National, cu maestrul Radu Beligan in rolul principal si in cel de regizor. Alaturi de el mai joaca Marin Moraru, Damian Crâşmaru, Ileana Olteanu, Silviu Biriş si altii.

„Egoistul” este ultima piesă a lui Jean Anouilh, scrisă în 1981. Un fel de piesă testament, aşa cum este „Furtuna” lui Shakespeare. O piesă autobiografică – cred eu – eroul este un autor dramatic. Este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi … nu în ultimul rând, despre teatru şi dramele lui contemporane. Toate acestea cu un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită şi de care, fie vorba între noi, e mare nevoie” (Radu Beligan)

Subiectul pe scurt: Leon Saint-Pe (Radu Beligan) este un scriitor de piese de teatru de succes, in amurgul vietii, care are o familie cu copii mari , o amanta mult mai tanara si un prieten din copilarie, interesati cu totii doar de banii lui si de serviciile pe care el li-l poate face fiecaruia. Doua fete si un baiat fara pic de dragoste filiala, lenesi si fara scrupule si o sotie manipulatoare si interesata, asta e familia lui pentru care el reprezinta doar „banca” pe care o hartuiesc de cate ori pot pentru a o stoarce de bani. Amanta (superba Ileana Olteanu, sotia genialului Dan Puric), o mult prea tanara aspiranta la statutul de actrita, sta cu el doar pentru ca el sa-i deschida usile spre roluri mai importante, neezitand insa sa-l schimbe urgent cu singurul lui ‘prieten” din copilarie (Damian Crasmaru) care il stoarce de bani prin santaj sentimental cu unica amintire din copilaria lor  (pantalonasii albastri scurti) si care isi cumpara premiul de „mare scriitor” desi scrie „ermetic” si fara talent…Acesta isi va atrage „interesul” spre banii lui inchipuiti de aceeasi „haita de hiene” …

Doctorul (Marin Moraru) are si el un rol foarte credibil, cu mult umor subtil sau spumos. Cu vadite slabiciuni omenesti, invidii fata de alt medic cu mai mult succes, nefiind nici prea priceput in a-i gasi diagnosticul personajului principal, acesta creioneaza un doctor mediocru si interesat mai mult de propriile interese decat de pacientul sau, dandu-i acestuia permanent motive de reflectie cu voce tare, cum dealtfel o face pe tot parcursul piesei, spre deliciul spectatorilor…

Trebuie sa stiti ca titlul „Egoistul” merita sa fie scris cu ghilimele, pentru ca toti cei din jurul personajului principal il acuza ca ar fi egoist pentru ca nu-i alimenteaza cu bani dupa bunul lor plac, cand de fapt ei toti sunt niste profitori, manipulatori, lenesi, fara valori familiale sau morale fata de propria consoarta, schimbandu-i doar dupa cum le dicteaza interesul si cheful.

Rolul i se potriveste magistral maestrului Radu Beligan, este parca gandit si croit exact pe tipul lui de temperamen,t calm, flegmatic, filozofic, uman,  lucid si introspectiv.

Concluzia piesei: scriitorul nu trebuia sa se chinuie deloc  sa caute subiecte pentru piesa sa, nu trebuia decat sa consemneze intamplarile din viata sa si …gata piesa! „Fereste-te de familie!” ii spune doctorul si intelegem usor ca asta e fraza cheie in jurul careia graviteaza piesa. Eu as adauga „…si de amante prea tinere si prieteni falsi, interesati”

Dialogurile sunt pline de umor fin, dar si spumos, de ganditul lui cu voce tare, imaginandu-si sala atunci cand isi scria piesa zi de zi, ceea ce s-a si intamplat: in Romania, piesa se joaca cu casa inchisa din 2004…si va avea viata lunga datorita genialitatii si talentului actorilor.

VIS – spectacol one man show cu DAN PURIC

Joi seara am fost la alt spectacol absolut extraordinar marca DAN PURIC: VIS.

Din nou, pantomima, dansul, stepul, muzica, mimica, rasul sunt niste  ingrediente unice ale unor mesaje pe care genialul Dan Puric vrea sa ni le transmita. Va las sa le descoperiti singuri 🙂

Mergeti deci la sala Rapsodia de pe Lipscani si vedeti acest spectacol care a fost in turneu prin 24 tari din toata lumea cu un succes extraordinar.

Altfel, la ce bun sa mai locuim in Bucuresti, daca nu ne bucuram la maximum de valorile de nivel mondial acestui popor?

Va garantez ca veti uita sa respirati, veti rade in hohote si veti sta nemiscati, cu ochii atintiti asupra acestui monstru sacru al pantomimei, mimicii comice si stepului ca expresii artistice de cea mai inalta clasa.

De data asta, eu nu am putut inregistra filmulete in spectacol, insa am gasit pe net cateva in serie, chiar foarte bune, si va invit sa le vedeti :

La teatru: REVIZORUL de Gogol

Anul asta se pare ca a debutat foarte bine: am chef sa merg  si chiar merg de 2-3 ori pe saptamana la teatru sau opera 🙂
In seara asta am vazut REVIZORUL, de Gogol, la Teatrul de Comedie.

Piesa e o satira politica, superb pusa in scena de Horatiu Malaele, avand in rolurile principale pe Stefan Banica Junior (un golan sarac luat drept revizorul asteptat de mai marii oraselului si care-si intra imediat in noul rol, batjocorindu-i in fel si chip pe absolut toti), George Mihaita (primarul corupt si prost care orchestreaza o intreaga „pleiada” de cretini si corupti sefi ai institutiilor orasului), Ion Chelaru, Valentin Teodosiu si altii.
Comedia surprinde genial toate caracteristicile „mai-marilor” unui oras, din pacate atat de cunoscute si noua: minciuna, prefacatoria, orbirea in fata evidentei, nimicnicia, compromisurile permanente, umilintele asumate benevol pentru a-si pastra scaunul, dorinta de parvenire cu orice pret, frica de autoritate, lipsa de caracter si inca multe altele… Toate aceste „calitati” inferior umane sunt fantastic aratate intr-o insiruire de scene cu o intriga de un comic absolut: un golan sarac lipit e confundat de toata sleahta de „mai-mari” ,cu revizorul asteptat de ei de la Sankt Petersburg, crezandu-l a fi incognito infiltrat printre ei pentru a-i controla mai bine. De unde el se astepta sa fie luat de politie si dus la inchisoare pentru a nu-si fi putut plati hotelul si masa, se trezeste tratat regeste de acesti ingenunchiati in fata lui si, istet fiind, isi intra imediat in pielea „revizorului”, umilindu-i si usurandu-i de bani prin mita pe care ei se asteptau s-o dea aceluia… Curtat si de sotia usuratica si de fiica inapoiata a primarului, acesta se culca cu cea din urma, mintindu-l chiar pe acesta ca i-o cere de nevasta, facandu-i astfel acestuia vise de parvenire si imbogatire. Cand prietenul initial al golanului ii spune ca adevaratul revizor trebuie sa apara, ei isi iau talpasita urgent, cu toti banii si toate cadourile primite, lasandu-i pe toti cu buza umflata si acuzandu-se unii pe altii de prostie si orbire… Acum vor fi nevoiti sa dea mita si adevaratului revizor, care vine imediat si o incaseaza de la toti, fara nici o intrebare, explicatie sau control…
Costumele si machiajul sunt superb gandite pentru a oglindi caracterul fiecarui personaj, muzica si luminile invaluie povestea intr-o aura de mister si comic, rasetele nu contenesc in sala, ridicolul si gustul amar al realitatii contemporane satirizate se impletesc in mintea privitorului…
Nu puteti rata un asemenea spectacol ! mergeti sa-l vedeti, merita cu prisosinta!

Am vazut o piesa interesanta in asta seara

Dupa doar 2 zile, am fost iar la teatru. Evident, tot la o piesa deosebit de interesanta: Cu usile inchise, dupa Jean Paul Sartre, la Teatrul National, sala 99, in lateral dreapta/

Cu trei actori exceptionali, precum Constantin Dinulescu, Carmen Ionescu, Iuliana Moise, subiectul piesei te cam pune pe ganduri: intalnirea a trei destine in infernul de dupa moarte, ce-si pun intrebari existentiale : ce cautam noi aici, de ce suntem impreuna, ce pacate avem fiecare, ce prieteni am avut si cat de buni in viata de pe pamant, cum a murit fiecare si de ce, ce stil de viata a avut fiecare, daca regreta sau nu cele facute si ce pot face pentru a scapa din infern. Dialoguri interesante, care te marcheaza si pe tine, spectator… „Nu e nevoie de flacari…Infernul sunt ceilalti” sau „Numai faptele sunt hotaratoare pentru viata ta?” „Nu putem scapa separat, trebuie sa iesim doar impreuna de aici”…

Va invit sa cititi aceasta cronica, foarte bine scrisa, despre jocul actorilor, subiectul piesei si emotiile cu care ramanem dupa vederea ei. V-o recomand cu mare caldura…