Paradoxul vremurilor noastre – Octavian Paler

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata; Continuă lectura

La multi ani, iubite Eminescu !

viata si opera lui Eminescu…

Continuă lectura

Azi Romania e in doliu: a murit maestrul Gheorghe Dinica

Azi nu am putut face nimic altceva decat sa-l plang pe marele maestru Gheorghe Dinica, sa citesc, sa scriu pe twitter, sa-l ascult, sa-l revad…

 

mi s-a parut absolut inutil orice altceva as fi putut face, pe langa grozavia vestii ce a indoliat o tara si chiar un neam intreg, imprastiat pe toate continentele si care l-a iubit pe acest monstru sacru timp de 48 ani pe scena.
Eu l-am vazut in cateva piese de teatru, cel mai mult mi-a placut in Take, Ianke si Cadar… Umorul si charisma lui erau unice…
Nu prea stii ce sa spui in astfel de momente… in afara ca te bucuri enorm ca ai fost contemporan cu asemenea om si ca-ti promiti sa mergi mult mai des la teatru de azi incolo, sa te bucuri de ultimii actori mari ramasi inca in viata… si ca iti pare f rau ca nu prea vedem multi actori mari inundandu-ne ecranul ca astazi, plangandu-l pe unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor si ca e mare pacat ca suntem in schimb bombardati de gunoaie si false vedete, goale de continut…
Am vazut cum plangea Vladimir Gaitan in direct la Happy Hour, l-am auzit pe maestrul Marin Moraru cum spunea „azi a murit fratele meu”, pe Mircea Diaconu ce spunea „azi toata tara e-n priveghi” si pe altii care erau cu ochii-n lacrimi si gatul inecat de plans la vestea oribila… si ma gandeam ca Dumnezeu isi face trupa de teatru in cer si ne ia pe rand marii actori… asa ca, sa mai profitam si sa-i vedem la teatru si sa-i adoram cat mai sunt printre noi…
Dumnezeu sa te odihneasca, Maestre!

O alta voce ingereasca a plecat: Tatiana Stepa

Pentru cine a prins Cenaclul Flacara este imposibil sa nu o fi cunoscut pe Tatiana Stepa inca de atunci. O voce inconfundabila. Sensibila si deosebita. Intr-o tara normala, cu vedete bazate pe valori reale, ar fi trebuit sa fie celebra si bogata… Numai ca ea nu s-a dezbracat pe toate canalele si fituicile si nici nu a jucat in vreun film deochiat (nici nu vreau sa pronunt acel cuvant mult prea folosit in ultima vreme, fara umbra de bun simt fata de copii, batrani, oameni decenti…) Continuă lectura

La expozitie culturala cu oameni deosebiti

In seara asta am fost la vernisajul expozitiei Biblioteca in jurul lui Eugen Schilleru, artist plastic ce a murit de mult, insa arta lui transcede timpul, supravietuindu-ne cu siguranta si noua tuturor … Puteti merge si voi pina la 25 martie in holul Primariei sect 2 de la Bucur Obor… absolut deosebita…

Cu discursuri tinute de oameni de cea mai inalta caliate culturala, printre care scriitorul Dan Haulica, cu muzica de jazz cantata de maestrul Johnny Raducanu, cu jurnalisti de la reviste culturale de cea mai buna calitate, unde curvele si fanii de manelisti nu au loc, precum in unele „mass bleahhh media” … am avut o seara cam ozenistica, nu?

Luceafarul lui Eminescu e un record mondial

World Records Academy a omologat, de ziua îndrăgostiţilor, poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Intriga, descrisă cu instrumente lirice de Eminescu în 98 de strofe, este rezumată pe site-ul oficial World Records Academy, pentru tinerii din „generaţia Youtube”, ca fiind o combinaţie între drama romantică „Pe aripile vântului”, serialul ştiinţifico-fantastic „Star Trek” şi „Love Story”, care are un final comparabil în dramatism cu finalul poemului eminescian.

Nu a fost uitat nici „copacul îndrăgostiţilor”, aşa cum a fost denumit de cei de la World Records Academy teiul lui Eminescu din Parcul ieşean Copou. Locul unde îşi găsea poetul inspiraţia a devenit aproape un loc de pelerinaj pentru tinerii din toată lumea, atinşi de săgeata lui Cupidon.

„Este un miracol cum de acest copac a supravieţuit atât de mult”, a declarat Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice din Iaşi. „Turişti din toată lumea, inclusiv din ţări îndepărtate precum Brazilia sau Japonia, vin special la teiul lui Eminescu pentru a se săruta într-un loc care aduce noroc îndrăgostiţilor”, spune el.
preluat de la stiri Antena 3

La Egoistul cu Radu Beligan si Marin Moraru

In seara asta am fost la piesa EGOISTUL la Teatrul National, cu maestrul Radu Beligan in rolul principal si in cel de regizor. Alaturi de el mai joaca Marin Moraru, Damian Crâşmaru, Ileana Olteanu, Silviu Biriş si altii.

„Egoistul” este ultima piesă a lui Jean Anouilh, scrisă în 1981. Un fel de piesă testament, aşa cum este „Furtuna” lui Shakespeare. O piesă autobiografică – cred eu – eroul este un autor dramatic. Este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi … nu în ultimul rând, despre teatru şi dramele lui contemporane. Toate acestea cu un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită şi de care, fie vorba între noi, e mare nevoie” (Radu Beligan)

Subiectul pe scurt: Leon Saint-Pe (Radu Beligan) este un scriitor de piese de teatru de succes, in amurgul vietii, care are o familie cu copii mari , o amanta mult mai tanara si un prieten din copilarie, interesati cu totii doar de banii lui si de serviciile pe care el li-l poate face fiecaruia. Doua fete si un baiat fara pic de dragoste filiala, lenesi si fara scrupule si o sotie manipulatoare si interesata, asta e familia lui pentru care el reprezinta doar „banca” pe care o hartuiesc de cate ori pot pentru a o stoarce de bani. Amanta (superba Ileana Olteanu, sotia genialului Dan Puric), o mult prea tanara aspiranta la statutul de actrita, sta cu el doar pentru ca el sa-i deschida usile spre roluri mai importante, neezitand insa sa-l schimbe urgent cu singurul lui ‘prieten” din copilarie (Damian Crasmaru) care il stoarce de bani prin santaj sentimental cu unica amintire din copilaria lor  (pantalonasii albastri scurti) si care isi cumpara premiul de „mare scriitor” desi scrie „ermetic” si fara talent…Acesta isi va atrage „interesul” spre banii lui inchipuiti de aceeasi „haita de hiene” …

Doctorul (Marin Moraru) are si el un rol foarte credibil, cu mult umor subtil sau spumos. Cu vadite slabiciuni omenesti, invidii fata de alt medic cu mai mult succes, nefiind nici prea priceput in a-i gasi diagnosticul personajului principal, acesta creioneaza un doctor mediocru si interesat mai mult de propriile interese decat de pacientul sau, dandu-i acestuia permanent motive de reflectie cu voce tare, cum dealtfel o face pe tot parcursul piesei, spre deliciul spectatorilor…

Trebuie sa stiti ca titlul „Egoistul” merita sa fie scris cu ghilimele, pentru ca toti cei din jurul personajului principal il acuza ca ar fi egoist pentru ca nu-i alimenteaza cu bani dupa bunul lor plac, cand de fapt ei toti sunt niste profitori, manipulatori, lenesi, fara valori familiale sau morale fata de propria consoarta, schimbandu-i doar dupa cum le dicteaza interesul si cheful.

Rolul i se potriveste magistral maestrului Radu Beligan, este parca gandit si croit exact pe tipul lui de temperamen,t calm, flegmatic, filozofic, uman,  lucid si introspectiv.

Concluzia piesei: scriitorul nu trebuia sa se chinuie deloc  sa caute subiecte pentru piesa sa, nu trebuia decat sa consemneze intamplarile din viata sa si …gata piesa! „Fereste-te de familie!” ii spune doctorul si intelegem usor ca asta e fraza cheie in jurul careia graviteaza piesa. Eu as adauga „…si de amante prea tinere si prieteni falsi, interesati”

Dialogurile sunt pline de umor fin, dar si spumos, de ganditul lui cu voce tare, imaginandu-si sala atunci cand isi scria piesa zi de zi, ceea ce s-a si intamplat: in Romania, piesa se joaca cu casa inchisa din 2004…si va avea viata lunga datorita genialitatii si talentului actorilor.