La multi ani, iubite Eminescu !

viata si opera lui Eminescu…

Continuă lectura

Anunțuri

120 ani de la moartea poetului nostru national

Astazi e 15 iunie 2009… adica fix 120 ani de cand MARELE NOSTRU POET, MIHAI EMINESCU, a pasit in nefiinta… ce destin crud a avut in ultimii ani de viata… Totusi, ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ni l-a daruit, chiar pentru atat de putin timp… pentru ca tocmai alti romani din preajma lui sa-l anihileze incetul cu incetul… intr-un spital din Bucuresti… nu e nici primul nici ultimul asasinat lent al romanilor, insa de el ne doare cel mai tare.,.

La Premiera TOTI CINCI cu trupa lui Dan Puric

Chiar ma intrebam cum voi aniversa ziua lui Eminescu…si, iata,  am fost invitata la o premiera de teatru la care am avut mari surprize…

Stiam spectacolele marelui nostru actor Dan Puric ( 🙂 insa aceasta noua piesa, TOTI CINCI, GANDITA SI MONTATA INTEGRAL de 5 dintre discipolii lui talentati, frumosi, carismatici, m-a luat putin prin surprindere…

Intr-o sala arhiplina, cu zeci de oameni „din cea mai pura esenta tare de Romanie”  stand in picioare, m-am simtit ca intr-un carusel montagnerusse, cand vesela si expansiva pina la ras zgomotos, cand trista si emotionata pina la lacrimi,  cand din nou surprinsa… intr-un sir neintrerupt de emotii puternice pentru situatii de viata dintre cele mai diverse:  iubire, sacrificiu, umilinta, prietenie, loialitate, veselie, exuberanta, tinerete, fericire, dragoste de viata, triumful asupra mortii, umor, buna calitate, ingratitudine, ura, asuprire, demagogie, discursuri desarte, lasitate, iertare, consolare, emotie, lacrimi, apreciere, abuzul omului inconstient si ignorant impotriva naturii, prigoana apelor dezlantuite in lipsa padurii defrisate, neputinta, optimismul si speranta spre un viitor mai bun…. si, Doamne, cate multe altele as putea sa mai insir… sute de alte sentimente si emotii…

Pentru a va lasa insa placerea descoperirii proprii, nu va pot dezvalui nici o „sceneta” desi fiecare e unica si are mesajul ei propriu si firul ei… Dupa fiecare s-ar putea desprinde o piesa de teatru in sine, muzica fiecarei „picaturi” de viata e insolita, diferita total de tot restul si transmite exact sentimentul dorit de acesti autori minunati, astfel incat treci intr-o clipa de la extaz la agonie si invers…intr-o ciclu nesfarsit… Acesti tineri minunati au crescut sub vraja lui Dan Puric si ii calca glorios pe urme!  Bravo, Maestre! Bravo, dragi tineri! ROMANIA are mare nevoie de spectacole de cea mai buna calitate, sa ne PURI(fi)Ce de mlastina vulgaritatii si a prostului gust atat de prezent in majoritatea aspectelor vietii noastre, incepand cu mass-media care ne improasca cu „spectacole” si „show-uri”derizorii pina la dezgust… Cand vom putea sa ne bucuram mai mult de lucruri de asemenea calitate si acasa, pentru ca si cei ce nu locuiesc in Bucuresti sau sunt batrani si neputinciosi, au mare nevoie de O GURA DE AER CURAT ?!

Vreau sa revad piesa asta de cel putin 10 ori in urmatorii 2 ani, sincer, si sa-mi impartasesc din nou trairile cu cei mai buni prieteni ai mei…

credeti-ma pe cuvant ca e ceva unic, iar maestrul Dan Iordachescu, prezent si el la premiera, spune (ca un om ce a cantat pe toate continentele chiar alaturi de Placido Domingo si Pavarotti) ca e mult mai buna decat multe piese de pe Broadway, ce exceleaza prin vulgaritate si mesaj derizoriu.

Garantez ca e unul din spectacolele unde chiar te simti luat pe sus, te pierzi in strafundul trairilor tale prin vaz, auz, simturi, inima, ras, plans…

deci, nu mai pierdeti nici o clipa: luati pe toti cei  dragi din viata voastra si faceti-i cadou o seara la o portie de magie… merita… in mod sigur piesa va face mereu sali arhipline si aici si oriunde in lume, deci sa ne bucuram cat timp ramane pentru noi, la Bucuresti…

Ii multumim cu totii maestrului Dan Puric pentru o seara magnifica si pentru ca el creste o generatie noua de actori ce transmit mesaje profunde, inspirationale, de cel mai de bun gust mod posibil.

Inedit a fost si momentul de „opera” din hol, dupa terminarea piesei, in care Dan Puric canta O, SOLE MIO alaturi de maestrul Dan Iordachescu, in aplauzele celor ramasi sa-i salutam pe artisti...

* * * * *

Spiritul lui Eminescu a fost si el prezent in prezentarea lui Dan Puric, care a vibrat in sufletele noastre, mai ales ca ” ziua de 15 ianuarie va fi decretata oficial Ziua Culturii Romane…” Intr-adevar… era si cazul… Eminescu e esenta culturii romane… si, ca un semn din cer, am trecut chiar pe langa cladirea de pe Lipscani cu placuta memoriala care spune ca acolo poetul a lucrat la ziarul Timpul…:)

Doamne, ce seara… se pare ca primesc doar cadouri minunate in zile deosebite de la oameni deosebiti… si sunt foarte recunoscatoare pentru asta…

linkuri la poze si 8 filmulete cu Dan Puric si cu trupa lui (cautati pe youtube cuvintele cheie Premiera toti cinci si le vedeti pe toate 8)

Ce-ti dorim noi tie, iubite Eminescu, azi de ziua ta…

a mai trecut un an… ce se adauga la vesnicia vietii lui in sufletele noastre… pe acest 15 ianuarie sarbatorim 159 ani de la nasterea geniului poet, Luceafarul nostru, Mihai Eminescu… si suntem din nou recunoscatori Cerului ca ni l-a daruit NOUA, romanilor… desi multi dintre noi l-au uitat sau inchipuiti oameni de cultura chiar indraznesc sa-l puna la indoiala…
Iubite Eminescu, din corul ingerilor, nu te supara prea tare pe urmasii tai, intotdeauna vor exista OAMENI si oameni peste tot… nici un Profet nu e profet in tara lui… inca nu stiai asta ? ba sigur ca stiai…

si iarta-ne daca, luati de vartejul vietii nebune, te pastram intr-un lacas sfant al inimilor noastre… si te scoatem cu multa dragoste si dor in zile sfinte ca asta… ne e dor de copilarie si adolescenta, cand aveam destul timp sa te citim si sa te descifram uimiti… mult mai puri la suflet…

La multi ani deci intru nemurire in sufletul nostru…  acum primeste-ne din nou  cu sfaturile tale intelepte din Glossa, care ar trebui sa ne fie poem de capatai, calauzitor, dar si cu o urare, peste veacuri…

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Iar noi toti iti dedicam de ziua ta o superba poezie si CANTECUL compus  PE VERSURILE ei,

DOR DE EMINESCU
A.Paunescu, Al.Zarnescu


Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.

Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic,
Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.

El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.

… si pentru ca tot nu ne trece prea usor dorul, nu ne putem abtine sa nu-ti mai dedicam o poezie a lui Grigore Vieru, cantata sublim de sotii Teodorovici:

Eminescu

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu…
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!



Elita artistica a Venetiei va vorbi despre Eminescu la Venetia

Vineri, 16 ianuarie, la orele 19,00, patruzeci de poeti, profesori, artisti si studenti si-au dat intanire, la invitatia Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia, pentru a reconstitui, in rafinatul ambient al celebrei cafenele „Florian” din Piata San Marco, o seara de poezie, muzica si discutii libere, specifica boemei aristocratice a Venetiei de altadata. detalii aici