„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata; Continuă lectura
Astazi e 15 iunie 2009… adica fix 120 ani de cand MARELE NOSTRU POET, MIHAI EMINESCU, a pasit in nefiinta… ce destin crud a avut in ultimii ani de viata… Totusi, ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ni l-a daruit, chiar pentru atat de putin timp… pentru ca tocmai alti romani din preajma lui sa-l anihileze incetul cu incetul… intr-un spital din Bucuresti… nu e nici primul nici ultimul asasinat lent al romanilor, insa de el ne doare cel mai tare.,.
World Records Academy a omologat, de ziua îndrăgostiţilor, poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Intriga, descrisă cu instrumente lirice de Eminescu în 98 de strofe, este rezumată pe site-ul oficial World Records Academy, pentru tinerii din „generaţia Youtube”, ca fiind o combinaţie între drama romantică „Pe aripile vântului”, serialul ştiinţifico-fantastic „Star Trek” şi „Love Story”, care are un final comparabil în dramatism cu finalul poemului eminescian.
Nu a fost uitat nici „copacul îndrăgostiţilor”, aşa cum a fost denumit de cei de la World Records Academy teiul lui Eminescu din Parcul ieşean Copou. Locul unde îşi găsea poetul inspiraţia a devenit aproape un loc de pelerinaj pentru tinerii din toată lumea, atinşi de săgeata lui Cupidon.
„Este un miracol cum de acest copac a supravieţuit atât de mult”, a declarat Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice din Iaşi. „Turişti din toată lumea, inclusiv din ţări îndepărtate precum Brazilia sau Japonia, vin special la teiul lui Eminescu pentru a se săruta într-un loc care aduce noroc îndrăgostiţilor”, spune el.
preluat de la stiri Antena 3
Putine constiinte pure mai avea Romania impreuna cu sora ei mai mica, instrainata, Basarabia. Una dintre ele era Grigore Vieru, un poet sensibil, autentic, un MARE ROMAN BASARABEAN, care, in vremuri foarte grele pentru fratii nostri de peste Prut, prigoniti si terorizati psihic, fizic, politic, social de bolsevici, a reusit sa tina viu spiritul romanesc si limba romana…
Pentru noi, romanii care nu avem aceasta problema, e mai greu de inteles sub ce „cizma” ruseasca au stat si stau inca fratii nostri, insa inima lor era chiar acest mare poet…
Noi l-am cunoscut in special in perioada Cenaclului Flacara al lui Adrian Paunescu, lucru pentru care ii multumim nespus acestuia. Regretam foarte mult faptul ca azi, in „democratie” nu mai avem parte de spectacole de asemenea anvergura, spirit romanesc, cultivare de dragoste de tara, de pamant, de limba, de inaintasi, de istorie, de Eminescu, de valori, de repere… Asa cum spunea chiar maestrul Paunescu astazi, il parafrazez: „nu stiu cine ar mai sari in zilele acestea sa apere glia stramoseasca in caz de atac armat din exterior, pentru ca acum e „la moda” sa te dezici de neamul tau, de istoria ta, de valorile tale”… Grigore Vieru a „ars” profund romaneste, si-a inchinat viata iubirii acestui neam impartit pe nedrept in doua, perpetuarii limbii romane intr-un teritoriu ce se doreste a fi rusificat… si pentru asta il vom iubi mereu… Acum, intr-o lume mai buna, te vei reintalni cu dragul tau EMINESCU si cu Doina si Ion Aldea Teodorovici, alti mari romani basarabeni, morti tot intr-un accident de masina …
Odihneste-te in pace alaturi de ei, drag ROMAN si vegheati-ne pasii ! Ne plecam in fata voastra si vom face astfel incat sa va ducem opera mai departe urmasilor vostri… intru nemurirea romanitatii!
Vineri, 16 ianuarie, la orele 19,00, patruzeci de poeti, profesori, artisti si studenti si-au dat intanire, la invitatia Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia, pentru a reconstitui, in rafinatul ambient al celebrei cafenele „Florian” din Piata San Marco, o seara de poezie, muzica si discutii libere, specifica boemei aristocratice a Venetiei de altadata. detalii aici
Mariana Duma - Pentru Romania si valorile ei 