Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo cativa ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Continuă lectura
Azi a fost 1 Decembrie, ziua Nationala. Romania a serbat 91 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia.
M-am uitat pe toate canalele TV sa vad cine sarbatoreste mai frumos si mai mult ziua nationala. Cel mai mult a sarbatorit Protv ul cu seria de romani cu care ne mandrim, pe tema „Jos Palaria, Tu esti Romania!” Unele „cazuri” erau inspirationale de-a dreptul, de ex Holender, directorul Operei din Viena, eroul roman din New York ce a scos un copil din flacari, regizorul Silviu Purcarete ce face spectacole de teatru grandioase cu mai mare succes in afara decat la noi si inca multi altii… Uitandu-ma la acea emisiune ma gandeam ca ar fi excelent sa vedem zilnic la stiri cel putin cate un „caz” de succes al romanilor de pretutindeni, pentru a ne mai atenua scarba instalata de politicul, socialul si derizoriul cotidian din mass media. Continuă lectura
Azi nu am putut face nimic altceva decat sa-l plang pe marele maestru Gheorghe Dinica, sa citesc, sa scriu pe twitter, sa-l ascult, sa-l revad…
mi s-a parut absolut inutil orice altceva as fi putut face, pe langa grozavia vestii ce a indoliat o tara si chiar un neam intreg, imprastiat pe toate continentele si care l-a iubit pe acest monstru sacru timp de 48 ani pe scena.
Eu l-am vazut in cateva piese de teatru, cel mai mult mi-a placut in Take, Ianke si Cadar… Umorul si charisma lui erau unice…
Nu prea stii ce sa spui in astfel de momente… in afara ca te bucuri enorm ca ai fost contemporan cu asemenea om si ca-ti promiti sa mergi mult mai des la teatru de azi incolo, sa te bucuri de ultimii actori mari ramasi inca in viata… si ca iti pare f rau ca nu prea vedem multi actori mari inundandu-ne ecranul ca astazi, plangandu-l pe unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor si ca e mare pacat ca suntem in schimb bombardati de gunoaie si false vedete, goale de continut…
Am vazut cum plangea Vladimir Gaitan in direct la Happy Hour, l-am auzit pe maestrul Marin Moraru cum spunea „azi a murit fratele meu”, pe Mircea Diaconu ce spunea „azi toata tara e-n priveghi” si pe altii care erau cu ochii-n lacrimi si gatul inecat de plans la vestea oribila… si ma gandeam ca Dumnezeu isi face trupa de teatru in cer si ne ia pe rand marii actori… asa ca, sa mai profitam si sa-i vedem la teatru si sa-i adoram cat mai sunt printre noi…
Dumnezeu sa te odihneasca, Maestre!
Pentru cine a prins Cenaclul Flacara este imposibil sa nu o fi cunoscut pe Tatiana Stepa inca de atunci. O voce inconfundabila. Sensibila si deosebita. Intr-o tara normala, cu vedete bazate pe valori reale, ar fi trebuit sa fie celebra si bogata… Numai ca ea nu s-a dezbracat pe toate canalele si fituicile si nici nu a jucat in vreun film deochiat (nici nu vreau sa pronunt acel cuvant mult prea folosit in ultima vreme, fara umbra de bun simt fata de copii, batrani, oameni decenti…) Continuă lectura
Astazi e 15 iunie 2009… adica fix 120 ani de cand MARELE NOSTRU POET, MIHAI EMINESCU, a pasit in nefiinta… ce destin crud a avut in ultimii ani de viata… Totusi, ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ni l-a daruit, chiar pentru atat de putin timp… pentru ca tocmai alti romani din preajma lui sa-l anihileze incetul cu incetul… intr-un spital din Bucuresti… nu e nici primul nici ultimul asasinat lent al romanilor, insa de el ne doare cel mai tare.,.
Mariana Duma - Pentru Romania si valorile ei 