Paradoxul vremurilor noastre – Octavian Paler

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata; Continuă lectura

Anunțuri

De ce unii romani de afara nu mai vor sa auda de Romania

am de multe ori discutii pe chat cu amici, prieteni sau oameni din lista messenger ref viata in Romania…

ii rog pe cei ce i-am „inghesuit” sa NU ma scuze, ci sa-mi spuna si mai verde-n fata ce nu le mai place la Romania, pentru ca doar asa putem indrepta relele!

fac mai jos o lista de mesaje esentiale auzite de la cei ce ne acuza pe noi toti, societatea civila dar in primul rand pe autoritatile din Romania (a se citi ca pe niste citate, sintetizate evident)

1. „aveti prea multa coruptie, injustitie in justitie si nu faceti nimic sa schimbati asta mai repede. Va balaciti in noroi ca porcii si nu mai vedeti ca e noroi sau nu va pasa”. Continuă lectura

Incredibila poveste a lui Steve Jobs, de la Apple, inspiratie pentru noi toti

Am redescoperit acest film extraordinar, inspirational si motivational, a must-see!

Viata lui Steve Jobs, fondatorul Apple MacIntosh, nu a fost deloc usoara: nu a fost dorit, a fost adoptat, nu a terminat colegiul, a fost dat afara din propria sa firma, una de cel mai mare succes mondial, a avut o forma rara de cancer pancreatic, insa a fost operat si a supravietuit…si inca multe altele…

Ideea de baza a discursului sau este: TRAIESTE-TI VIATA, NU TE PREOCUPA DE IMAGINEA TA IN OCHII CELORLALTI, NU TRAI VIATA ALTCUIVA, NU UITA CA MOARTEA NU E PREA DEPARTE PT NIMENI SI CA NU STII NICIODATA CAND VINE, INDRAGOSTESTE-TE DE CEEA CE-TI PLACE CU ADEVARAT SA FACI, NU-TI PIERDE SPERANTA SA-TI GASESTI MENIREA SI CA ORICE APARENT ESEC POATE FI UN NOU INCEPUT MULT MAI IMPORTANT PENTRU TINE SI VIATA TA !

transcript discurs in engleza aici

Ce ne invata moartea fiului de 16 ani al lui John Travolta

Stim deja ca John Travolta, unul dintre favoritii mei dintre cei mai iubiti si talentati actori americani, a inceput acest an cu o teribila tragedie: moartea fiului sau de doar 16 ani, bolnav de autism.

Intru pe site-ul oficial al actorului si caut un loc unde sa-i las un mesaj de condoleante si putere sa treaca peste moment, insa are doar un formular catre fan clubul lui.Gasesc insa alte site-uri unde pot lasa un mesaj alaturi de multi altii.

Ca mama insa, ma gandesc cu groaza ce trebuie sa simta bietii parinti cand isi ingroapa singurul fiu… pentru ca sunt sigura ca nu ar ezita nici macar o clipa sa-si dea toata averea lor sa-l aduca inapoi la viata macar pentru inca un timp (iar Travolta e multi milionar, are avioane particulare si multe alte proprietati si conturi de invidiat). …

Si atunci, daca viata si sanatatea celor dragi e cu mult mai importanta decat orice avere de pe lume, oare de ce nu stim intotdeauna sa ne bucuram de FIECARE CLIPA alaturi de ei, pentru ca nu se stie niciodata cand va fi ultima?

De ce amanam sa facem cutare sau cutare lucru alaturi de familie, si credem ‘ca avem destul timp” saptamana sau luna viitoare? Asta poate fi adevarat…sau nu… precum vedem si auzim in fiecare zi la stiri… moartea vine uneori pe neasteptate la oameni bogati si celebri ca si la oameni de rand…unii chiar foarte apropiati noua…

In aceste momente, sigur nu am mai schimba locul cu viata faimosului si foarte iubitului John travolta, nu? Eu una, sigur NU. Eu sunt fericita ca ma pot bucura in fiecare zi de viata fiului meu adorabil, de parintii mei inca tineri, de fratele meu si fiicele lui, de matusile si verii mei…

Deci, sa nu uitam sa ne iubim si sa ne pretuim pe cei dragi in fiecare moment… in fiecare zi… fara nici o amanare… pentru ca la final, cred ca nimeni nu va regreta ca nu a stat mai mult timp la serviciu sau chiar ca nu a facut mai multi bani, ci ca nu a petrecut mai mult timp de calitate langa cei dragi… ASTA e cu adevarat marea bogatie din viata oricarui om…

Am dreptate??

Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta?

M-a intrebat azi cineva „Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta?” Uau… ce intrebare grea… am inceput sa-i insir o lista lunga de zile foarte fericite dar sincer nu m-am putut opri la nici una care ar fi in TOP. Ce sa aleg, cand pentru acel moment, asa credeam, ca aia fusese cea mai frumoasa zi de pana atunci… Deci, inca nu stiu ce sa aleg: o copilarie perfecta, cu mii de episoade superbe, cu parinti si matusi si vacante in toata tara, si veri si ierni si cu mii de peripetii din vacante? sau ziua cand am intrat la un liceu foarte bun cu nota mare, fara meditatii? sau ziua cand am nascut un copil adorabil? sau una din zilele lui de nastere si il vedeam crescand sub ochii mei si imi doream ca timpul sa ramana pe loc si el sa fie la fel de dragalas inca cel putin 20 ani? sau cand mergeam la job de placere, aveam succes, semnam un contract important cu vreo firma straina? sau cand am luat Diploma de Excelenta pentru incapatanarea mea de a-mi promova semenii in lumea IT-ului mondial? sau cand mi-am facut prieteni si am petrecut timp de calitate cu fiecare dintre ei, chiar daca cu unii am inceput prin a face business? sau cand am savurat fiecare vacanta frumoasa cu copilul meu prin muntii superbi ai Romaniei, in insorita Grecie sau oriunde am mai fost prin lume? sau cand am luptat civic cu alti voluntari pentru orasul pe care-l iubesc atat de mult pentru ca in el am trait 95% din viata si cand am castigat cu totii lupta de peste 2 ani? sau cand vine Craciunul si totul devine magic, eu redevin copil si ma bucur din nou de tot si de toate? sau cand ma revad cu fosti colegi dupa 20 ani si parca nu a trecut decat o zi pentru ca totul e inca atat de viu si dulce in mintea mea?

sincer… nu stiu cum sa fac ierarhia… si nu pot deci raspunde la o intrebare atat de grea. Cred ca fiecare perioada a vietii are o „cea mai frumoasa zi” si ca sta in puterea noastra sa facem ca fiecare zi sa concureze la acest titlu si la final sa ne fie foarte greu sa alegem pentru ca vor fi deja prea multe…

Cum traim in Romania ? Merita sa raminem aici sau nu ? Ce putem schimba?

am din ce in ce mai multi prieteni care spun ca ii bate gandul sa plece din tara, desi aici au familia si prietenii si amintirile si un trai cit de cit decent. Insa „nu se compara cu viata de dincolo”zic ei: ca sistem sanitar, ca sistem de invatamint, ca oportunitati de joburi bune, ca etica a muncii si a parteneriatelor in afaceri, ca respect al autoritatilor pentru cetatean, ca si cheltuire a banului public, ca oportunitati de viata mult mai buna in general, financiar, civic, uman etc

sa spun sincer, eu iubesc tara asta enorm, am batut-o cu piciorul in lung si-n lat de mica cu familia mea, insa nu-i iubesc si pe toti cetatenii ei… si de multe ori mi-e greata si mie de atmosfera apasatoare de aici… de incompetenta, cinismul, sfidarea, furtul la toate nivelurile, indiferenta, lasitatea, proasta crestere, minciuna, lipsa de cultura si civilizatie a multora dintre semenii nostri din toate paturile sociale … insa sincer nu m-am gandit niciodata serios la plecare… ba chiar ma incapatatinez prosteste sa cred ca si aici avem motive sa fim senini, fericiti, iubitori, voiosi, frumosi, deschisi, veseli, profesionisti, cinstiti, dedicati, motivati, loiali, pasionati, increzatori…

Cunosc aici foarte multi oameni de cea mai buna calitate, care ofera un plus valoare vietii mele in aceasta tara superba, am prieteni cu care vorbesc zilnic sau foarte des si cu care gasesc mereu motive sa fim fericiti in aceasta tara, am amici / amice cu care vorbesc, ma vad sau chat-uiesc destul de des si care cresc in domeniul lor AICI… am parteneri de afaceri in care am totala incredere ca nu ma fura chiar daca nu semnam nici un contract… si chiar cred ca romanii se impart in 2 categorii: cinstiti si necinstiti… Important e sa ai flerul sa iti alegi sa ai de-a face doar cu primii si sa lupti cum poti – cind e cazul – impotriva celei de-a doua categorii.

In concluzie, cred ca FIECARE DIN NOI vedem Romania noastra, eu vad Romania mea si tu – Romania ta, fiecare dupa nivelul lui de intelegere, de perceptie, de crestere spirituala si mentala. Important e sa stii sa iubesti. Si iubirea e neconditionata. Problema e ce facem cu romanii, nu cu Romania? Cum ii schimbam pe cei ce arunca umbre traiului nostru aici ? Cum ne schimbam viata ca sa fim macar 90% fericiti aici ? Cum ii aducem pe semenii nostri inapoi linga copiii lor tristi sau sinucigasi? Cum luptam pentru ca si copiii nostrii sa-si doreasca sa ramina aici, nu sa ne plece aiurea prin lume cu anii ? Ce e de facut ? Ne complacem intr-o viata fatalista sau ne punem capul, inima, energia,timpul, talentele, dragostea, carisma la contributie sa facem din Romania un loc unde sa putem trai cu drag ? 🙂