Ne-am cam obisnuit sa generalizam cand vine vorba de „Miticii” bucuresteni. Auzim destul de des ca „majoritatea sunt badarani, stresati, nesimtiti, frustrati de un trafic infernal, birocratie, coruptie, violenta verbala si chiar fizica la tot pasul, misogini, etc”. Mai departe sa citeasca DOAR CEI CU SIMTUL UMORULUI DEZVOLTAT. CEILALTI, SA NU-SI PIARDA TIMPUL. NU E PENTRU EI 🙂
Desi in multe cazuri recunosc si eu ca observ asta zi de zi, in seara asta mi-a fost dat sa imi dau seama pe propria mea piele ca mai exista inca multi bucuresteni cu mult bun simt, omenie si cavalerism. Azi eu si masina mea am fost vedetele serii la ceas de seara in Micul Paris…:) pai sa va spun: am ramas cu masina in pana…prostului (de benzina pentru cine nu stie: sau – in cazul meu – pana dupa stat cu orele in intersectii la stopuri si uitat ca si asta consuma, dupa ce tocmai ai pus benzina acu 2 zile… ), unde credeti? In cel mai izolat loc din Bucuresti, unde nu te observa nimeni si deci nu te expui injuraturilor soferilor nervosi 🙂 ati ghicit: intersectia de la Fantani din Piata Unirii :)) in plus, noroc ca nu ma observa nimeni pentru ca eram doar….prima masina dintr-o coloana de vreo 50 la ora 19.30 🙂 cand traficul nu e prea mare, pt ca nu prinzi de mai mult de 3 ori acelasi stop :)) iar ca tortul sa fie complet, lipit de masina mea era un superb autocar care voia probabil sa-mi „dea un pupic pe bara din spate” ca sa arate ce bun sofer e el :)) vedeti tabloul, da? ok… se face verde. Masina moare dintr-o data. Ii place locul 🙂 Claxoane… doar vreo 2-3. Un biciclist tanar si un pieton observa scena si ma imping de acolo in dreapta, pe trecerea de pietoni FARA SA LE-O CER, zambind si spunandu-mi jovial: „stati linistita, se poate intampla oricui. Sa ziceti mersi ca erati prima si am putut s-o scoatem repede din coloana in lateral” si pleaca salutandu-ma prietenos. Uau ! Ies din masina si opresc eu un alt biciclist de vreo 40 ani, pe care il intreb zambind daca se supara sa-mi aduca 2 litri de benzina. Spre uimirea mea totala, omul imi raspunde pe loc „Se poate? va rog! nici o problema”… si in nici 15 minute vine cu benzina, mi-o varsa calm in rezervor, apoi se jeneaza sa dea mana cu mine cand vreau sa i-o strang a multumire, pentru ca ii mirosea de la benzina!! … Nu pleaca imediat, ma asteapta pe mine sa ma vada ca sunt ok, plecata de pe loc. Intre timp, consumasem si bateria trebuind sa tin toate farurile aprinse+ avaria 🙂 Se urca si el la volanul meu si se convinge ca nu porneste. Se ofera s-o impinga. Refuz sa fim chiar vedetele serii si pleaca doar dupa ce imi confirma fratele meu ca vine sa-mi dea curent 🙂 Schimbam carti de vizita si-mi spune jovial si relaxat: „eu de asta am si renuntat la masina, sunt prea multe probleme cu ea, iti petreci viata si consumi benzina la stopuri, in plus pe bicicleta e mult mai sanatos”. Ne despartim prieteni. In alte 5 minute plec in sfarsit din intersectie. In total, doar vreo 3 masini din peste 200 m-au „salutat” claxonand . In rest, zambete de la colegii de trafic si semne de intelegere si prietenie din mana…nu-mi vine sa cred ochilor.
ce mai, oi fi prins eu unica ziua norocoasa din anul asta cand bucurestenii pot fi politicosi? 🙂 sau i-am intalnit chiar pe „ultimii 20” toti odata, in acelasi loc? 🙂 sau nu e dracul chiar asa de negru pe cat ne place noua sa spunem? sincer, a fost chiar interesant si amuzant sa observ comportamentul semenilor mei in „vremuri de restriste”. asa ca ii salut pe toti…cu drag…:)
TU CE EXPERIENTE DE GENUL ASTA AI AVUT SAU AI AUZIT ? CUM AI REZOLVAT-O si CU CE GUST AI RAMAS, AMAR SAU DULCE DUPA INTERACTIUNEA CU SEMENII TAI ? :))
Mariana Duma - Pentru Romania si valorile ei 